Poveste de suporter | La picioarele căpitanului

Povestea suporterului rapidist care a intrat pe teren la finalul meciului România-Serbia, pentru a cădea la picioarele căpitanului Naționalei, idolul său, scrisă chiar de el:

„DE CE IDOL?

Săpunaru are profilul perfect pentru această titulatură, dacă ar exista niște criterii oficiale de caracterizare a unui idol, acestea l-ar caracteriza cu desăvârșire pe Cristi. În primul rând, acesta are o poveste de viață demnă de un film, iar cum Giuleștiul a fost casa tuturor elitelor de teatru, film sau a intelectualității românești, am putea lua în serios această idee, cred că ar sparge audiențele.

Cristi a fost abandonat de familia lui, când acesta era foarte mic, iar apoi mama sa vitregă a murit când acesta avea doar 20 de ani. De mic s-a confruntat cu situații speciale și extrem de dificile, însă toate acestea și norocul de a fi luat sub aripa unor legende Giuleștene, cum ar fi Sandu Neagu au jucat rolul unei rețete de succes, consolidând un luptător, un om desăvârșit și puternic.

La toate acestea însă s-a adăugat elementul x, elementul vișiniu, ce-i va curge prin vene până la finalul „poveștii”, ingredient esențial ce cu siguranță l-a învățat, ca pe noi toți de altfel, cum să facă trecerea de la agonie la extaz, cum să învețe să transforme nereușitele în factor motivațional și totodată cum să privească OBLIGATORIU ÎNAINTE spre un nou început, ori de câte ori viața te încearcă.

Acestea sunt trăsături definitorii ale Rapidistului, trăsături pe care le găsești fără doar și poate la Săpunaru, trăsături pe care nu le poți dobândi decât în Giulești, deoarece Rapidismul este ca o religie, este lupta pentru un ideal, nu o antureală, fără scop sau fundament, de scurtă durată, cum e pe la rivalii noștri, în special din București. Odată injectat spiritual cu vișiniul Giuleștiului, nu te poți lepăda de el, nu există antidot, faptul că Săpunaru evolua pentru FC Național, iar după meci sau antrenament cânta în tribunele Bătrânului Templu, pentru unicul club care contează, confirmă aceasta teorie.

Nu are rost să mai punctez stema de pe brațul lui, ori fularul Rapidului ridicat deasupra capului alături de Cupa Uefa, sunt gesturi ce vorbesc de la sine, gesturi ce le vei întâlni doar la un rapidist, gesturi ce te fac, pe tine ca și suporter al Rapidului, să iți dai seama că ești contemporan cu un om, cu un fotbalist ce merită cu adevărat respectat, apreciat și onorat, fapt ce ne obligă pe noi, rapidiștii de toate vârstele, să facem din această poveste o legendă ce să dăinuiască atât cât și Rapidul va dăinui.

Hai să vă spun un mic detaliu despre omul, caracterul și Rapidistul Cristian Săpunaru. La nefericitele evenimente din cadrul sărbătoririi a 91 de ani de Rapid, evenimente demne de tot disprețul, dispreț acordat îndeosebi celor ce le-au orchestrat și care au pătat iremediabil atât culorile cât și viitorul clubului nostru drag. Fiind în tribună, am asistat absolut încremenit cum niște rapidiști alături de câțiva sportivi din diverse clanuri ce au cochetat sau cochetează mai mult cu roș albastru sau alb roșu decât cu sublimul Vișiniu, calcă în picioare câțiva tineri rapidiști, la ordinele și pe banii celor ce se știu. În toată acea învălmășeală, în detrimentul multor suporteri cu state vechi pe Giulești ce ar fi trebuit să intervină, Săpunaru a venit glonț în tribuna a doua și a încercat SINGUR să aplaneze acel conflict imbecil.

Toate acestea, alături de multe altele și totodată norocul de a trăi în această mare și frumoasă familie rapidistă, cu bune și cu rele (ca în orice familie), m-au determinat ca în Duminica meciului cu Serbia, după meciul din Sala Rapid unde dinamo a fost zdrobită de încântătoarea echipă Giuleșteană de handbal feminin, să aleg Național Arena, cu gândul preconceput de a-mi lua cu asalt idolul la finalul meciului.

Privirea plină de uimire a coechipierilor lui Cristi, nu e întâmplătoare. Aceștia nu sunt obișnuiți cu astfel de gesturi și cu o astfel de dragoste existentă între suporteri și anumiți fotbaliști pe la cluburile pe unde evoluează.

De ce? Pai cred ca ați și ghicit, doar în Giulești e posibilă această rețetă. Lucru cel mai important este însă, că cei mai tineri dintre noi, fie că suntem fotbaliști sau nu și totodată având ghinionul de a trăi într-o societate în care adevăratele valori nu se promovează, să înțelegem că este imperios necesar să încercăm a ne lua drept repere astfel de simboluri, iar în cazul lor, al tinerilor fotbaliști, să încerce să le calce pe urme prin devotament, atașament, determinare și profesionalism în ceea ce privește fotbalul și cu siguranță Cristian Săpunaru reprezintă cu desăvârșire un model demn de urmat în acest domeniu.

Gândul meu pentru Rapidiști, este definit de următorul joc de cuvinte: „atașament, devotament, fidelitate, consecvent, perseverent, plini de demnitate”, fără compromisuri,

OBLIGATORIU ÎNAINTE! UNITATE  ÎN GIULEȘTI!”

Crăciun Ștefan, suporter România / Rapid / Săpunaru, octombrie 2018

 

FCRO.RO: Te-ai gândit că poate ieși scandal sau violență odată cu intrarea ta în teren?

C.S.: Am fost sigur că gestul meu nu va avea urmări de acest gen, deoarece nimic din acea acțiune nu s-a îndreptat în vreun fel spre violențe sau provocări la adresa cuiva, iar asta s-a demonstrat prin aplauzele spectatorilor.

FCRO.RO: Te-ai simți vinovat dacă din cauza gestului tău România va juca iar fără spectatori?

C.S.: Nu văd cum ar fi putut fi sancționat gestul meu într-un mod atât de sever, cu atât mai mult că am așteptat fluierul de final, iar forțele de ordine, în ciuda neatenției din momentul pătrunderii mele pe gazon, nu au întâmpinat niciun fel de probleme când s-a pus în scenă evacuarea mea de pe terenul de joc. Cu siguranță mi-ar fi părut rău dacă din pricina asta s-ar fi luat o astfel de măsură, însă am fost din prima clipă determinat să îmi asum orice consecință.

Vrei și tu să scrii povestea ta de la un meci, o experiență de pe stadion sau pur și simplu cum ai ajuns să fii îndrăgostit de o echipă, scrie-ne la office@fcro.ro și toată lumea poate afla ce fan înfocat ești!

#FluierFinal România – Serbia 0-0, București, 14 octombrie 2018.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *