Liderii nu se fac, se nasc. 5 aprilie e o zi in care se nasc lideri.

Acum 55 de ani, pe 5 aprilie, la Brașov  se năștea Marius Lăcătuș, simbolul Stelei. După 20 de ani, la București, se năștea Cristi Săpunaru, unul din cele mai puternice simboluri ale Rapidului.

Pasiunea

Istoria lui Lăcă, se confundă cu istoria Stelei. A jucat o viață pentru culorile roșu-albastru. Peste 350 de meciuri, aproape 150 de goluri. A plecat la fel că toți ceilalți în 1990 să își încerce norocul afară, dar cum spunea un suporter al Fiorentinei, deși era un jucător „fortissimo” nu a reușit niciodată să se exprime la maxim la Florența. Dorul de Steaua… „Fiara” a plecat în Spania și după ce a dat 7 goluri, a revenit acasă pentru a-și lua înapoi tricoul său cu care a făcut istorie încă 7 ani. Tricoul cu numărul 7 al Stelei va fi întotdeauna al lui.

Relația lui Săpunaru cu Rapidulețul a fost mai tumultoasă. Trăia meciurile din peluză, în timp ce juca pentru FC Național. Visul i s-a îndeplinit după o finală de cupă unde picioarele jucau pentru echipă lui, iar inima îi bătea pentru echipa adversă. A câștigat inima. A ajuns în sfârșit și pe gazonul Giulestiului pentru a se bate la titlu cu rivalii din Ghencea. A dat un gol de poveste în derby-ul din 2008, dar o brichetă, un arbitru și multe comisii au hotărât un alt rezultat. „Săpun”  a plecat în Portugalia.

Trofeul

1986. Finala. Lovituri de departajare. Majearu, Alexanko, Bölöni și Pedrazza ratează. Eram copil. Tata nu se mai poate uita și fuge din fața televizorului alb-negru. Copil era și Lăcă. „Lăcătuș trebuie să înscrie. Lăcătuș va înscrie”. Șutează în minge cu ură. Bară. Gooool. În seară aceea am fost toți steliști. Și liberi. Cupa Campionilor Europeni este la București.

2011. Finala. Radamel Falcao a înscris în prima repriză. Mai sunt câteva secunde. Vine și portarul Bragăi în careu. Dar Săpunaru și ai lui se apără bine. Cupa este la Porto. „Săpun” își ia steagul României și fularul Rapidului și face spectacol. Aduce Cupa UEFA la București, un an mai târziu, pentru a o preda orașului în care s-a născut și unde urma să se dispute finala următoare.

România
Lăcătuș a jucat multe meciuri pentru națională. Dar meciul lui este cel de la Cupa Mondială din Italia, contra Uniunii Sovietice. Dasaev încă are coșmaruri cu Lăcătuș. Trecuseră 20 de ani de când participasem ultima oară la o Cupă Mondială. Lăcătuș ne-a făcut încă o data fericiți și ne-a oferit o prima noapte magică la Coppa del Mondo 90. În ’98 s-a vopsit și el în galben. Nu l-a prins culoarea… A fost ultima imagine cu România la Cupă Mondială.
Au trecut peste 20 de ani de atunci… România încearcă să își facă o nouă echipă. Are și un nou căpitan. Băiatul din galeria Rapidului s-a maturizat. Este un lider și își conduce coechipierii din teren către două victorii care dau speranțe. „Cred că s-a schimbat puțin mentalitatea naționalei”, spune căpitanul. Împreună am pornit către Euro, prima oară organizat și în orașul în care s-a născut acum 35 de ani.
Au jucat în ere diferite, dar niciodată nu au acceptat să joace pentru rivali. Povestea lor este povestea Stelei și a Rapidului. Iubiți de galeria lor, repspectați de cea adversă. La mulți ani, Marius Lăcătuș! La mulți ani, Cristi Săpunaru!

fcro.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

9 iunie 1990 | Cum să bați Rusia la început de mondial – Lecția României din 1990

Dum iun. 9 , 2019
România de după Revoluție Rusia de astăzi e nimic pe lângă cea învinsă de Rmânia la startul Cupei Mondiale din 1990 prin Lăcătuș, Lung sau Emeric Ienei. Uniunea Sovietică de atunci, scrisă și URSS, era vicecampioana Europei. La Euro 1988 doar Olanda magicienilor Van Basten si Gullit au reușit să […]

Produse