Avem 20 de ani de absență la Cupa Mondială. Ne atâta dor de mondiale că nici înfrângerile nu ne-ar mai supăra atât de tare. Ce dură a fost cea cu Elveția, din ’94. Bucuria cu Columbia, 3-1, a fost așa frumoasă, încât ne-a îmbătat. Ne credeam deasupra lumii. Greu am revenit cu picioarele pe pământ. S-au ocupat elvețienii de asta.

Meciul nu începuse rău. După golul Elveției a egalat Hagi. Acel gol superb al lui Hagi, lecție de fizică mecanică și aerodinamică pentru că mingea nu s-a mișcat în drumul ei spre poartă. Doar plasa a putut-o opri. Dacă Hagi nu ar fi dat cu câteva zile înainte lobul acela cu Columbia, despre golul cu Elveția s-ar fi vorbit mai mult.
 
Sigur că nu prea ne place să ne asociem cu meciul ăsta. Elveția a câștigat cu 4-1 și tot ce ne amintim e cartonașul roșu primit de Vlădoiu la două minute dupa ce a intrat pe teren. Mai erau vreo 20 de minute de jucat și părea că elvețienii ne vor desființa. Mai luasem noi 7 de la ei prin anii 60. Dar, culmea, eliminarea lui Vlădoiu a adus pacea. Elvețienii s-au oprit. Oare li s-a făcut mila? Poate că s-au mai odihnit și ei, îi aștepta un meci greu cu Columbia în ultima etapă.
Ideea e că înfrângerea ne-a prins bine. Ne-a făcut să fim mai serioși mai departe. Poate că fără acel 1-4 nu am fi avut marile victorii cu S.U.A. și Argentina.
 
Meciul cu Elveția l-a făcut și pe Iordănescu să facă niște schimbări. L-a scos pe Stelea din poartă și l-a bagat pe Prunea. Inspirată, până la un moment dat, dacă gândim realist.

Nemulțumit de apărare, Iordănescu l-a scos pe Mihali și i-a făcut loc și lui Selymes, care nu jucase până atunci titular.
 
Lecția de pe Silverdome nu va fi uitată niciodată. Ai noștri s-au simțit ciudat pentru că au jucat prima oară indoor. Batrânul stadion a refuzat sa fie șters de pe fața pamântului, deși a fost dinamitat acum câteva luni.
 
 
Dacă ce nu ne omoară ne face mai puternici, meciul cu Elveția e exact ședința de psihologie de care România avea nevoie. Pentru că e momentul în care Generația de Aur a învățat și mai mult despre respect. Să nu trăiești prea mult din ultima victorie și să te respecți pe tine – dacă simți că poți mai mult, demonstrează pe teren.
 
#FluierFinal: România – Elveția 1-4, Detroit, 22 iunie 1994

Articole recomandate

1 comentariu

  1. anonim spune:

    cea mai grea infrangere! cu elvetia! dar noi am fost multumiti atunci! si daca am batut argentina! tot era ceva decat nimic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *